Fuga de umbra

S-a aplecat peste umbra, a strans-o in brate si a fugit de ea intr-o fractiune de secunda. Si-a lasat acolo mai mult decat atat, si-a lasat o parte din sine, o parte din univers. Si a fugit cat au tinut-o picioarele si respiratia. Himera devenise mult prea mare pentru umerii ei mici. Si de atunci o vad mereu fara umbra si tot timpul pe fuga. Azi am vrut sa ma apropii de ea si sa ii spun sa inceteze. Dar nici nu a vrut sa auda, i-a fost frica ca ii dau umbra mea. Nu as face asa ceva, dar nu ma crede. Poate maine si in fiecare zi in care ne vom mai intalni o sa pot sa o conving sa stea, sa priveasca, sa respire adanc si nu in ultimul rand sa isi iubeasca din nou umbra.

Intoarcere spre nicaieri

Cu ochii inchisi si cu gandul departe repeta ca pentru sine un refren pe care il invatase in copilarie. Facea parte din cantecelul cu care mamica il adormea, in serile cu luna plina, in care frica de varcolaci era mai mare decat trupul lui firav. Repeta pentru sine acel refren desi era in plina zi, iar de frica de luna a scapat de multa vreme. Ar fi vrut ca acel cantec sa alunge de trei ori visele urate, iar ele sa fie inlocuite, tot de trei ori, de cele frumoase. Statea cu mainile pe langa corp si se uita fix intr-o directie doar de el stiuta. Ar fi spus ceva, dar cuvintele i se opreau in gat. Visa la fluturi mari si colorati, animati de dansul imperecherii si de mirosul dulce amarui al plantelor exotice. Isi dorea sa poata sa alunge cu o clipire privirea insistenta care il atintea de multe zile. Desi i-a zambit multa lume de atunci, asprimea si reprosul acelor ochi verzi nu ii iesea din minte. Totul era pierdut si in acelasi timp totul era castigat. Intre un asfintit si un apus a reusit sa invete, pentru toata viata de altfel, ca pasarile zboara nu doar pentru hrana, ci si de placere, iar cu o simpla clipire el nu putea sa faca nimic ca sa dispara. Dar stia ca acel refren era singurul tratament care il putea face sa se vindece. Sa isi trateze ignoranta si naivitatea de fi crezut ca luna poate ascunde un secret, soarele il poate face sa straluceasca, iar ploaia poate sa ii spele pacatul. A mai cantat pentru sine refrenul si a plecat spre nicaieri. De fapt s-a intors acolo unde ii era locul. Acolo, adica aici.

Tine-ma de mana si dispari cand adorm

Hai sa ne intelegem si sa facem pace, adica pana unde si pana cand o sa ne scoatem ochii pentru lucruri care nu merita discutate nici macar in vis? Si daca tot am facut intelegerea ce-ai zice sa ne punem cu capul pe perna si tinandu-ne de mana sa desenam imaginar pasari rapitoare. Pasari rapitoare o sa ma intrebi tu? Iar eu o sa iti raspund: Da, pasari rapitoare. Pentru ca ele sunt istete, agere si de cele mai multe ori obtin ceea ce isi doresc. Si chiar daca pare ca sunt nesuferite, ele fac asta doar pentru supravietuire. Sunt mult mai inteligente decat oamenii care au acelasi profil ca al rapitorilor, dar spre deosebire de animale, ei ataca oricand, pentru orice, doar ca sa isi satisfaca propriul interes. Si dupa ce am terminat de vorbit, de desenat, sa ne luam in brate si sa adormim cu misiunea stricta de a visa. Si visele noastre trebuie sa se lege, tu o parte, eu o parte. As prefera sa imi lasi mie finalul, macar de data asta sa pot sa decid si eu cand, cum si de ce actiunea care s-a petrecut poate influenta intr-un fel lumea. Partea ta de vis trebuie sa contina formulele si calcule matematice, doar stii ca la asta nu ma prea pricep. Mie sa imi ramana doar partea pe care trebuie sa o scriu si care este relevanta pentru istorie si pentru amintirea comuna. Tot tie as vrea sa iti las partea cu ratiunea, eu de obicei ma simt bine cu capul in nori, se vede mai putin mizeria de jos. Si cam atat iti cer. Dar as vrea cand ma trezesc sa nu mai fii acolo si daca se poate sa nu te mai intorci niciodata. Pentru ca stii si tu foarte bine ca de fapt noi nu ne putem intelege si nu putem face pace niciodata. Si in plus, tie ti-e frica de pasarile rapitoare, esti mai mult genul care adora puii de sera. Si daca tot ne-am inteles tine-ma de mana, inchide ochii si dispari cand eu adorm.

O ceasca de cafea cu frisca

L-a zarit intr-o dimineata sorbind dintr-o cafea cu frisca. Fata i s-a luminat de un zambet imens, s-a uitat la el si a plecat mai departe. A doua zi l-a revazut, aceeasi ceasca, cafea cu frisca. A zambit si de data asta si si-a spus in minte ca e un barbat care stie sa puna "dulceata" in lucrurile amare. Finalul nu il stiu pentru ca povestea continua. El, ea si o ceasca de cafea cu frisca.