Starea presei - Daca ei pot, noi ce facem?

Poate sangele latin pe care il avem in comun face in asa fel incat destinul a doua tari, adica Italia si Romania, sa fie uneori asemanator. Daca Traian Basescu includea pe agenda CSAT presa ca fiind amenintare nationala, nici premierul Silvio Berlusconi nu e departe de a face asta.

Politicianul italian a acuzat ziarele din Peninsula, la sfarsitul lunii iunie, ca dezinforrmeaza publicul, si le-a cerut compatriotilor sa boicoteze presa.

Berlusconi a fost iritat de felul in care ziarele italiene au tratat summitul G20, din Canada. "Ziarele dezinformeaza. Cititorii trebuie sa intre in greva pentru a le da o lectie celor care scriu articole, aratandu-le ca nu-si pot bate joc de ei", a spus Berlusconi, potrivit La Repubblica.

Nu e primul incident de acest gen dintre cele doua puteri. Din pacate nici in Romania lucrurile nu sunt roz. Blamul repetat la adresa presei invocat de presedinte nu s-a lasat decat cu editoriale de protest, nimic mai mult.

In schimb jurnalistii italieni sunt mai solidari si protesteaza. Drept urmare vineri, 9 iulie, cotidianul Corriere dela Sera nu va mai aparea.

"Domani venerdì 9 luglio i giornali non usciranno per lo sciopero indetto dalla Federazione nazionale della stampa contro il disegno di legge sulle intercettazioni. Il Corriere tornerà in edicola sabato. Il sito Corriere.it oggi giovedì sarà regolarmente aggiornato, domani venerdì aderirà alla giornata del silenzio, pubblicando uno speciale sul provvedimento all'esame del Parlamento", este anuntul postat azi. Si cotidianul La Stampa se alatura protestului de vineri, si nu numai.

"Sabato torneremo in edicola, convinti di dover continuare a fare il nostro dovere, che non è quello di portare avanti battaglie ideologiche ma di raccontare ai nostri lettori tutto ciò che merita di essere conosciuto. - Sambata vom fi din nou la tarabe, convinsi ca trebuie sa continuam sa facem ceea ce stim. Dar nu este vorba de o batalie ideologica ci sa le povestim cititorilor nostri ceea ce merita sa fie cunoscut".

Ma intreb oare noi, cei care inca mancam covrigi in timp ce scriem, cand o sa protestam fata de un comportament deviant? Daca ei pot, noi nu putem?

Mai usor cu mofturile de femeie

Eu ca femeie sunt cam crizata uneori, ma enervez cel mai adesea dimineata cand sa presupunem ca culoarea de la tricou nu se potriveste perfect cu fusta pe care am vrut sa o iau. Dar m-am obisnuit cu mine, desi uneori e greu sa fii eu. Si pana la urma urmei tot se plang barbatii ca noi femeile suntem maestrele mofturilor, deci nu prea mira pe nimeni. Dar sa mor de mai inteleg cand e vorba de mofturi serioase ca sa le spun asa. Cand au iesit pensionarii si s-au haituit cu jandarmii saptamana trecuta toata lumea era oripilata. Azi cand zecile de mii de protestatari au fost cuminti au sarit toti de fund in sus ca ce tara de ....suntem ca nici sa ne revoltam nu putem. Toata lumea spune ca in 90 minerii au fost niste animale, dar azi cand lumea a protestat civilizat multi s-au suparat. Adica eu ce sa inteleg de aici? Ca multi care se vor barbati sunt de fapt muieri mofturoase si isi schimba opinia in functie de publicul in care fac parte si cred ca ii asculta? Ne plangem ca suntem cu 100 de ani in urma europenilor, dar azi am fost dezamagiti ca nu s-au scuipat aia in piata Victoriei. Prea multe mofturi ca sa le inteleg, mai ales eu care tocmai am recunoscut ca stiu cu ce se mananca asta. Si in al doilea rand toata lumea pare oripilata de Hoara. Nu imi place personajul si nu imi place situatia in care suntem, dar gandind la rece cred ca m-as umple de scarba sa mi se tranteasca niste oua in cap. E genul de situatie in care esti un om normal si auzi ca cineva vorbeste de rau pe un membru al familiei. Tu ce faci atunci? Ii spui: Da, asa este? Nu cred. Oricat ar fi e vorba de cineva drag tie, asa ca din punct de vedere uman Hoara poate fi inteles. Si trebuie sa recunosc ca i-a trebuit ceva curaj sa se duca acolo, dar si-a asumat asta. Cati din cei care sunt in aceeasi barca au avut curajul lui? Si eu sunt nervoasa ca tocmai am aflat ca s-ar putea sa fie impozitate full si drepturile de autor. Si eu am injurat de dimineata printre dinti, in gand si mi-am spus ca lucrurile se inrautatesc. Dar nu ma vad iesind in strada si aruncand cu oua. Problemele sunt in alta parte. Cred ca poate la urmatoarele alegeri am putea sa dam un vot in alb, tind sa cred ca suntem destule creiere ca sa scoatem o solutie viabila pana la urma. Dar hai sa ne hotaram odata si sa nu mai facem atatea mofturi.

P.S. Foto: Valentin Untaru

Nuante cu cei 60.000

Incerc sa imi imaginez masa de aproximativ 60.000 de oameni care va marsalui maine in centrul Bucurestiului. O sa fie foarte multi, insa cel mai grav e ca toti acesti oameni sunt furiosi, frustrati, dezamagiti si ajunsi la limita. Adesea mama spune ca te inveti si cu binele si cu raul, sau cel putin ajungi sa te complaci, mai ales cand e vorba de jumatatea goala a paharului. Insa lucrurile nu raman asa. Ti se aduna in suflet atata obida incat devii o mica bomba cu ceas. Si fie explodezi la exterior, fie la interior. Cand e prea mult, e prea mult. Pentru ca in acele momente te saturi de propria inutilitate, de propria imposibilitate de a face ceva si cazi usor prada celor mai negre sentimente. Si cel mai probabil nu doar asta, esti mai usor de manipulat, mai vulnerabil. Poate acum inteleg de ce multe adolescente isi doresc sa ajunga ca Monica Columbeanu. Nu e usor sa te vezi in viitor la coada unui miting de 60.000 de persoane. E mai simplu sa te sune sa iti spuna la telefon ca nu ajunge acasa ca e ocupat sa se ascunda de acei 60.000 de oameni.

Fara nicio legatura cu meciul nationalei!

Nu am mai scris de mult timp pe blog si imi este putin rusine. De fapt daca ma gandesc bine am realizat ca nu scriu nimic interesant din moment ce nimeni nu vrea sa comenteze nimic.

E o situatie de genul unei despartiri intre indragostiti. Exista sentimente intr-un cuplu si atunci cand cei doi se iubesc sau se urasc. In schimb totul este pierdut cand apare indiferenta.

Asa este si la mine pe blog, nimeni nu se cearta cu mine, nimeni nu imi spune ca i-a placut ce a citit...deci toata lumea este indiferenta.

Incep sa imi fac probleme. Mi-am ratat cariera de blogger?

Sa devin si eu emo ca sa am motiv sa imi tai venele?:))

Dar sa revenim la ganduri mai bune. Se apropie turul II si cred ca lumea este din ce in ce mai confuza. Campania electorala a fost plina de mizerii, crima la propriu zis, batai si vandalism. Chiar nu mai avem nici un strop de educatie si civilizatie in noi? Banul dicteaza totul?

Ultimele studii aratau ca una din sapte persoane sufera de boli de cap. Se pare ca la noi politicieni sufera in proportie de 99% de obsesia puterii.

Ar trebui sa facem un protest national si nimeni sa nu se prezinte la vot, sa ii sfidam pe fata sa le aratam ca in fata noastra ei nu mai au ce cauta.

Ar fi o chestie dar sunt convinsa ca nici intr-o 100 de ani nu se va intampla asta. Suntem prea comozi, influentabili si creduli.