Stiu ce vreau sa spun, dar nu stiu cum sa o fac. Stiu cum ar trebui, dar parca ceva e acolo sa opreasca sensul si sa altereze scopul. Si culmea e ca atunci cand nu stiu ce vreau sa spun se pare ca stiu cum sa o fac. De asemenea cand nu stiu cum ar trebui nu e nimeni sa se opuna si inevitabilul se petrece. E ca intr-o spirala care absoarbe tot ce e in jur. Suma contradictiilor pare constanta in viata unei persoane, indiferent de unde vine si ce face. Printre legile lui Muprhy, care imi plac ca se aplica fara abatere la viata mea, una spune cam asa: "Nu fi preocupat de evitarea tentatiilor, caci pe masura ce imbatranesti incep ele sa te evite pe tine". Uite de aici vin si contradictiile, pentru ca multe lucruri implica si niste ghilimele. Iar intre acestea intra nuantele, tentatiile, viciile, dar si constatarea unor adevaruri personale care se aplica sau nu. As asuma multe azi, dar nu mai vreau sa fac asta. Pentru ca mi-am aflat propria lege a lui Muprhy. O tin pentru mine, ca numai aici se aplica. Si parca pentru ceva timp as fugi de tentatii sau cel putin m-as ascunde.
P.S. Mi-a spus cineva ca fluturii sunt frumosi, dar ultima parte a vietii lor este urata. Mare dreptate are. Ai auzit Portase?
2 comentarii:
ce te mai iubesc eu pe tine! :)
@Portase Si eu pe tine!
Trimiteți un comentariu