E uimitor cum viata iti dovedeste ca nu trebuie sa spui:"Mie nu mi se poate intampla niciodata asta". Prietena mea cea mai buna e un exemplu viu. Acum face lucruri pe care timp de patru ani mi-a repetat la nesfarsit ca nu le-ar face nici moarta. Sa fie de vina maturizarea? Sau poate contextul social? Sa fie de vina contextul emotional? Inca nu stiu care dintre cele enumerate mai sus au cel mai mare aport in luarea hotararilor ce tin de viata noastra. Cred ca procentajul e diferit la fiecare persoana in parte.
Un comentariu:
am o superstitie cu "niciodata". sunt convinsa ca daca il rostesc, contextul in care l-am spus mi se va intampla. si nu ii intleg pe cei care il rostesc cu atata usurinta.
dincolo de superstitia mea prosteasca, viata a plina de surprize si ma feresc sa ii judec pe cei care fac una sau alta. pentru ca daca am fi in locul lor, nu stim cum am actiona.
cred ca de vina e contextul, si atat.
Trimiteți un comentariu