luni, 8 februarie 2010

A cui e vina?

Daca de multe ori esti obisnuit sa ti se spuna ca e vina ta si ajungi sa accepti acest stigmat exista situatii in viata cand nu e a ta, nici a altuia, a nimanui. Si atunci stai si te intrebi de mii de ori si pui aceeasi intrebare si altora a cui este vina? Vina de a te afla uneori in locul nepotrivit, in secolul nepotrivit, la locul nepotrivit si asa mai departe. A cui e vina ca unele lucruri care nu tin de tine ti se intampla? Si chiar daca multi dintre noi stam si ne intrebam a cui e vina ca Daniel e pus la o grea incercare, nu putem sa dam un raspuns coerent, dar putem ajuta. Au facut-o atat de multi oameni incat mi-am intarit din nou convingerea ca exista super oameni. Noroc ca pot sa ii si descopar.

duminică, 7 februarie 2010

Iernile copilariei mele

Afara ninge in disperare. Cel putin asa am auzit ca de aseara nu am indraznit nici sa scot nasul pe geam, dar din ce spune lumea e iarna adevarata. In locul unde am crescut eu este mereu iarna adevarata. In diminetile copilariei mele, cand ma duceam la scoala, imi inghetau genele, dar ajungeam cu bine. Iar in pauze ne dadeam cu sania, asta daca eram cuminte, iar daca nu, executam o pedeapsa. Atunci cand faceam multe nazbatii cu colegii mei eram pedepsiti de proful de mate sa stam pauza mare, la zidul din fata scolii, cand era un ger teribil. Nu eram suparati ca era frig, ne amuzam si faceam planuri de razbunare pentru copiii care indrazneau sa rada de noi. Dupa ce terminam de facut temele ma echipam si mergeam sa ma dau cu sania, schiurile sau sa joc polo cu baietii. Era o intreaga aventura, mereu aveam ceva de facut, era iarna, era zapada, adica rost de distractie si aventura. Dar acum lucrurile s-au schimbat. Nu imi mai place iarna, frigul si zapada. Asa ca astept primavara si soarele.

miercuri, 3 februarie 2010

Meserii ingeresti


Foto: La Repubblica

Din cand in cand renunt la autism si aud ce se mai intampla in jurul meu. Nu mai este totul atat de concentrat pe un singur ax, ci lucrurile se divid si devin mai interesante, sau mai blazate. E o chestiune de noroc sau alegere. Totul e variabil, dar si static in acelasi timp. Si cum am renuntat la autism am auzit o discutie intre doi oameni banali, care la prima vedere nu ai da doi bani pe ei. Preocupati poate de dreptate unul dintre ei ii spunea celuilalt ca judecatori au o meserie ingereasca: fac dreptate. Si de aici a extins rationamentul. Dar avand in vedere ca exista si ingeri care au decazut ei pot sa faca si o meserie draceasca. In momentul in care iau mita nu mai fac o meserie ingereasca". Nu-i asa ca rationamentul lor e simplu? Uimitor. Poate unele lucruri care ni se intampla nu au un rost la momentul respectiv, dar cu timpul totul se clarifica. Si in ciuda intunecimii pe care o simti in cele mai insorite zile exista un dulap care te primeste, ca sa iti linistesti instinctul de panica, iar de acolo iesi remontat, plin de speranta. Pentru ca in ciuda aparentelor mai exista si meserii ingeresti. Acum depinde de fiecare de pasul pe care il face ca sa ramana la ingeresc sau sa cada la dracesc.

Sunt in barlog




Foto: Million Looks
Pentru ca sunt intrigata si pentru ca am incercat azi sa inteleg lucruri pe care nu voi putea sa le deslusesc tainele niciodata m-am refugiat in "barlog". E cald, bine, confortabil si stabil. Si cum azi am primit un cadou de Chochou pe care il asteptam de ceva timp vreau sa celebrez impreuna cu una dintre iubirile mele eterne: Moschino.

luni, 1 februarie 2010

Something i like

Intalnirile dintre un barbat si o femeie au loc la doua niveluri. Unul extern, filmabil, ca sa zicem asa, este nivelul gestului, atitudinii, privirii, miscarii. Mai interesant este nivelul intern in care incep sa apara, sa se ciocneasca senzatii, intrebari, indoieli, elucubratii, fantezii, mai ales inchipuiri despre ea; ea oare ce crede, cum o fi, ce isi inchipuie despre mine? ...

Un alt articol al Constitutiei Intalnirilor ne impune sa nu ii oferim niciodata unei femei munitiile e care le-a putea aduna ca sa traga impotriva noastra atunci cand va trebui (intr-o zi va trebui) sa ne atace. Asta este tipic la ele: sa ne adune pacatele si sa le reverse asupra noastra cand au ele nevoie si cand noi ne asteptam mai putin. Autoaparare? Nu. Femeile sunt maestre in arta de a ne face sa ne simtim vinovati...Nu exista femeie pe care sa n-o poti cuceri daca ii dedici destul timp si atentie. Astea conteaza mai mult decat banii sau frumusetea. Timp, timp, femeia este o devoratoare a timpului barbatului, asta e tot.

Minciuna este pretul progresului. Cu cat suntem mai depasiti de progresele tehnologice, cu atat mai mult incercam sa recuperam ramanerea noastra in urma moral sau imaginativ cu arma aflata la indemana: minciuna.

Diana - Carlos Fuentes