Why Don't You...?

Foto: Deviantart

Why Don't You...? este intrebarea care as vrea sa ti-o adresez acum. Si as vrea ca dupa asta sa nu ma intrebi nimic mai mult. Tot ce vei spune dupa asta se va interpreta, iar in plus iti spun de pe acum ca nu iti dau dreptul la un avocat. As vrea ca atunci cand te intreb sa ghicesti ce vreau. Si nu, nu poti sa imi spui ca sunt femeie si nu stiu ce vreau. E suficient sa te uiti in ochii mei ca sa iti dai seama ce intuiesc sa fac in continuare. Invata sa citesti, sa ma citesti, ca sa stii cum sa mergi mai departe. Nu o sa iti fac o harta pentru ca presupun din start ca o sa iti lasi simturile sa ma urmeze, o sa te abandonezi pentru cateva minute, ore, zile, luni ca sa descoperi. Why Don't You...? este intrebarea pe care ti-am pus-o si iti mai dau cateva secunde sa raspunzi, sa ma urmezi si sa te abandonezi.

Cate ceva despre femei si barbati

Nu pretind ca femeile sunt intruchiparea perfectiunii sau a zeitei Diana, dar sa presupui, ca barbat, ca din start nu stiu sa parcheze masina cu spatele sau ca nu au nicio notiune de tehnica mi se pare aberant. In plus, asta denota si o mandrie superioara a masculului care se simte amenintat de dominatia sexului frumos. Nu sunt o feminista convinsa, tin partea femeilor atunci cand trebuie sa o tin, dar recunosc care ne sunt defectele si punctele slabe. Insa pot sa spun in acelasi timp ca stiu sa imi schimb singura becul ars, asta mi-a venit in minte, sau sa fac multe alte lucruri pe care cica, in mod normal, le face un barbat. Odata cu evolutia societatii, a stilului de viata, lucrurile s-au schimbat. Asa ca m-am cam saturat sa aud la nesfarsit aceleasi clisee de genu ca nu le avem cu tehnica sau nu stim sa parcam cu spatele. Unele dintre noi stiu sa faca lucrurile astea foarte bine, altele nu, asa cum unii barbati sunt bucatari excelenti, iar altii nu stiu sa faca niciun ou fiert. Pana la urma urmei fiecare cu aptitudinile lui asa ca mai moale cu comentariile astea misogine.

Putina discretie, va rog!

Ninge prea mult, prea des, e prea frig, iar eu nu suport exuberanta falsa. Daca societatea e in viteza si unii au preocupari diverse, amuzante sau absurde, nu inseamna ca ma las angrenata. Vreau respiro, parca timpul trece prea repede. Parca in urma cu putin timp era o alta iarna, o alta nebunie, o alta zapada, dar ea a trecut si acum sunt aici. De aceea vreau sa trec peste zile, sa imi aduc aminte momentele relevante si sa ma feresc de exuberanta falsa. Cred ca vreau sa descopar putin mister, parca am uitat sa mai fim discreti, sa reflectam si sa ne gandim putin la noi. De atata agitatie parca uit cine sunt si ce vreau. O sa imi dedic o perioada de respiro, o sa caut discretia, o sa vorbesc mai putin, o sa ascult muzica, o sa citesc mai mult si peste cateva zile o sa pot sa spun ca am devenit mai inteleapta. Pana atunci fug de exuberanta falsa, care ma oboseste, asa ca zapada, frigul si vantul.

Pariul cu tine

In cateva minute am invatat niste lucruri pe care nu am reusit, sau poate nu am avut eu urechile deshise sa le aud, sa le invat in doi ani de zile. Am fost uimita sa descopar cat de simple par unele lucruri daca iti sunt explicate de o persoana care are experienta necesara, dar si talentul si bunavointa de a ti le spune. Si daca lucrurile spuse in anumite momente conteaza foarte mult, exista si reversul. Chiar si cele nespuse conteaza la fel de mult, doar ca in acele momente iti amagesti simturile ca sa traiesti intr-un fel de reverie falsa. Iar prelungirea ei te lasa suspendat intre un traseu periculos, care nu tine nici de minte, nici de inima. E undeva suspendat intre, ca un lucru neterminat, dar care in fapt nu a inceput niciodata.

"Literatura este o rana prin care apare necesarul divort dintre cuvinte si lucruri. Si tot sangele ni se scurge prin acea fisura... Daca pariezi pe existenta lui Dumnezeu, iar Dumnezeu nu exista, nu pierzi nimic; insa daca Dumnezeu exista, iesi castigator in toate".

Carlos Fuente - Diana

Despre Romania, de bine, din Chile

A fost o saptamana aglomerata pot sa spun asa. Am fost intr-un ritm alert de-a dreptul si nici nu stiu cu ce sa incep. De saptamana trecuta citesc o carte pe care initial o respinsesem dupa primele pagini, dar acum am decis sa ii acord o noua sansa. Nu am regretat deloc, desi este cam trista. Oricum in ea am citit despre Romania. Si nu, nu este scrisa de un autor roman ci de Isabel Allende, nepoata fostului presedinte chilian Salvador Allende.

"Intre timp, maica-mea, epuizata de munca de la ambasada, plecare la o clinica din Romania, unde celebra doctorita Aslan facea minuni cu pilulele ei geriatrice. A petrecut o luna intr-o camera monahala, vindecandu-se de toate relele, reale sau imaginare, si retraindu-si ranile trecutului. Camera de alaturi era ocupata de un venezuelean incantator, care a fost miscat auzind-o plangand si a indraznit intr-o zi sa-i bata la usa. Ce-ai patit fato? Totul trece cu un pic de muzica si o dusca de rom, a adaugat dupa ce s-a prezentat. In saptamanile ce au urmat s-au intalat amandoi in sezlonguri sub cerul innorat al Bucurestiului, in halatele lor reglementare si in papuci, si-si povesteau viata precum doua bocitoare, fara pic de pudoare, caci presupuneau ca n-aveau sa se mai vada nicicand...La sfarsitul curei, cand s-au intalnit la poarta spitalului pentru a-si lua ramas bun, mama, in eleganta ei tinuta de voiaj, cu ochii verzi limpeziti de lacrimi si intinerita de arta fenomenala a doctoritei Aslan, iar domnul din Venezuela...se numea Valentin Hernandez, era politician de vaza in tara lui."

Cred ca pana la urma brandul de tara nu tine doar de imnuri sau de sportivi. Uite ca suntem cunoscuti si prin lucruri de valoare, iar cartea "Paula", de Isabel Allende, este citita in lumea intreaga, iar asta nu face decat sa ma bucure mult.

Iar aseara am fost la o #Prajiturapolitica si mi-a placut mult. Desi stau de ceva timp in Bucuresti am facut parte din grupuri restranse. Dar in ultimul timp am cunoscut multe persoane care merita toata admiratia. Costin Ilie este un foarte bun povestitor, Adi m-a batut la Cricket Darts, dar mai exersez, iar Micul Mason a "fugit" de la un curs. Stie el de la care, dar cred ca si maestrul sociolog stie:)). Povestea #Prajiturii politice spusa cu alte cuvinte o puteti citi la Zana Portase si bineinteles la "creierul si organizatorul intalnirii Cristi.

P.S. Nu pot sa uit de "my love" care i-a dat pe spate pe toti cei de acolo.