Ce se intampla cand se razbuna logodnica inselata?

Povestea suna cam asa: Doi indragostiti, din Roma, se pregatesc de momentul cel mare: nunta! Insa la doar cateva zile totul se strica, iar nunta se amana. De vina e Facebook-ul! Logodnica a vazut o poza in care viitorul ei sot se uita la sanii altei femei. Nu a inteles de fapt ca toate astea s-au petrecut la petrecerea burlacilor. Si cum razbunarea este dulce, ea a imprastiat un afis prin toata Roma. Nu unul foarte "magulitor" pentru "hotul prins": "Antonio Brucardi, meno male che c’è Facebook. Almeno ho scoperto in tempo prima di sposarti che sei un porco traditore". Povestea nu pare noua si nici originala, ca doar peste tot exista cate un "porc tradator".

Insa frumusetea acestui fapt sta in faptul ca foloseste resurse nemasurate de imaginatie si creativitate. Afisele cu pricina stau inca pe stalpii din Roma si la intrarea in metrou, dar ele promoveaza de fapt noul film care se lanseaza in seara asta: Feisbum. Trebuie sa recunosc ca este o campanie geniala. Si cand ma gandesc ca englezii au luat povestea de buna. Felicitari echipei de la promovare. Ramane de vazut daca si filmul Feisbum e la fel de bun.

Interludiu

Maiestrie, delicatete, apa, forme si dans. Un tablou al unui moment care tinde spre perfectiune si da iluzia implinirii.

Weekend

Miroase a weekend! Si e placut.

Si cum ramane cu vara?

Se apropie vara. Teoretic asta. Avand in vedere ca vremea din ultimele zile lasa de inteles ca o sa fie capricioasa si pe viitor. Mai trist e ca perspectiva unui concediu intr-o destinatie exotica devine un ideal greu de atins. Am hotarat cu Houston ca vom face toate eforturile necesare sa ajungem macar la Balcic. Si sunt sigura ca asa o sa facem. Houston nu ma lasa la greu. Si in cel mai rau caz, facem ca Chandler si Joey, din Friends, inchiriem DVD-uri si vizionam cu nesat toate locurile care merita vizitate. E mai ieftin asa si o sa fim doua persoane fericite. O sa avem ce povesti, nu gluma. Se anunta o vara "capricioasa".

Ce putem invata de la italieni?

Desi am fost plecata de foarte multe ori acasa, de data asta am vazut oamenii de acolo altfel. Parca ochii mei s-au deschis mai mult si am reusit sa vad ce pana acum evitam sa vad. Am zarit acolo licarul de speranta care pare pierdut in orasele mari. Acolo lumea nu vorbeste tot timpul despre criza, un subiect mult prea discutat in ultimul timp. Si-au pus hainele de sarbatoare, costumele populare, si impreuna cu cei dragi s-au bucurat. Unii au venit si altii au plecat, dar s-au reunit. Am regasit o parte dintr-un obicei care m-a impresionat in Italia. Timp de trei luni cat am stat acolo am participat la mese bogate, in prag de seara, la care se reuneau toti membrii familiei. Era placut, lumea radea, manca si se bucura. Aici lumea e grabita, divizata si nu au timp sa se reuneasca ca sa ia masa impreuna. Un amic de-al meu imi spunea ca nu ii place Bucurestiul pentru ca seara toata lumea fuge la casa lui si nu au timp unii de altii. Intr-un fel are dreptate. Asa ne pierdem o parte din prieteni, o parte din viata, o parte din noi. Timpul insa nu este pierdut, vine vara, e vreme frumoasa. Numai bine de iesit cu prietenii sau colegii.