Eu si accidentele

Nu stiu daca eu am lipici la accidente minore sau ele se lipesc de mine, cert e ca am parte de chestii de genul asta. Vineri am avut un nou incident din seria: doar Urs are parte de ele. Grabindu-ma sa ma intalnesc cu cineva am trecut si pe la Vodafone sa imi incarc cartela, dar tipa nu a auzit bine numarul. In autobuz am realizat ca ceva nu e in ordine, normal ca incarcase la un alt numar. Criza instant de nervi, dar nu aveam ce sa fac....am facut un cadou unei persoane din tara asta. Partea interesanta e ca a fost un tip dragut si in cursul zilei de sambata mi-a inapoiat banii. Eu il rugasem de vineri sa ii inapoieze. Apreciez enorm gestul acelui tip. Si totusi a fost haios. Cand i-am multumit pentru gestul facut si i-am spus ca sunt din Bucuresti a reusit doar sa spuna: Ioiii....!!! O fi fost de bine? Nu as crede. Inca o data tin sa multumesc ( ca la Oscar) ca mi-am primit banii inapoi. Un asemenea gest pe o criza ca asta este ceva rar. De aia am tinut sa il mentionez.

Fara vise

Visele sunt de cele mai multe ori dorite. O viata fara vise nu are sarea si piperul pe care ar trebui sa le aiba. Dar ce te faci cand ajungi in momentul in care nu mai vrei sa visezi? Vreau ca trairea sa fie o pagina alba in fiecare zi, sa pot sa rescriu acolo ce vreau eu cand ma trezesc cu mintea goala, nu cu ceea ce mi s-a aratat in somn. Daca ma trezesc dintr-un vis e ca si cum gandurile si-au dat startul fara voia mea. Am nevoie de multa vointa sa pot sa indrept lucrurile in directia pe care o vreau, sa scap de umbra a ceea ce am visat noaptea. Am nevoie de o pauza, fara vise, doar pauza.

Cioburi de sticla

Dansand pe cioburi de sticla, cu zeci de sageti adanc infipte in spate, dar cu un zambet ironic pe fata. Cam asa arata portretul meu azi.

Autopedepsire

Sunt profund dezamagita pe mine ca nu mi-am respectat traseul intr-o anumita privinta. De vreo doua zile recidivez, drept dovada ca ma autopedepsesc si in acelasi timp m-am supus unui experiment dur. Cand o sa ajung la rezultatul scontat, cand o sa stiu sa ma tin de cuvant cu promisiunile pe care mi le-am facut poate o sa ma felicit. Azi urasc ca sunt femeie...poate maine o sa imi treaca, dar azi urasc asta cu toata inima mea. Si mai urasc si altceva, dar asta nu e bine....pana la indiferenta mai e cale lunga. Asta e rezultatul pe care il vreau...sa scap de ura a ceva ca sa trec la indiferenta, ignoranta si amnezie. Ma autopedespesc.

Save ....

Mi se intampla sa mai uit uneori ca nu am cum, nu pot, sau nu mi se da ocazia sa ajut la "salvarea" unor persoane, foarte dragi mie, sau nu. E mai rau cand ei nu inteleg ca asa ma salvez si pe mine, doar facand asta pentru ei. Dar nu mai are nimeni timp nici macar sa isi dea seama ca pot sa ii lase pe altii sa ii ajute in masura in care pot, ca poate asa li se intampla si lor ceva bun. Dar nimeni nu vrea, iar eu uit asta uneori.