miercuri, 11 februarie 2009

Intrebare esentiala pentru fiinta umana


S-a schimbat definitia iubirii fata de ceea ce era pe vremea bunicilor si parintilor nostri?
Eu am raspuns la aceasta intrebare printr-un articol care a aparut pe Ziare.com. Il puteti citi mai jos.
Toata lumea alearga cu privirea in pamant, absorbita de griji, stres si nesiguranta. Cam asta este portretul general al societatii contemporane, macinata in ultimul timp de criza financiara si economica. In tot aceste peisaj negru parca ignoram cu buna stiinta ca cea mai mare drama o reprezinta pierderea iubirii. Valorile se modifica de pe o zi pe alta, iar sentimentul care se presupune ca trece peste toate problemele si-a pierdut din puteri, iar un "Sauron" invizibil si ignorat cu buna stiinta, sau din inconstienta, isi face loc tot mai des in sufletele noastre. Viteza cu care ne traim viata ne-a impins intr-un vartej in care nu mai punem pret pe iubire si cu toate acestea sustinem sus si tare ca stim cum sa ne purtam intr-o relatie. Citim tot mai multe materiale despre succesul unei iubiri implinite, dar totul se evapora ca un abur de vara cand e vorba sa punem in practica. Oare s-a schimbat definitia iubirii intre timp? Au iubit parintii si bunicii nostri la un alt nivel fata de ceea ce facem noi acum? In mare parte sunt convinsa ca iubirea s-a schimbat pentru ca se naste in viteza si moare tot asa. Cum avem totul de-a gata, asa tindem sa ne comportam si cand e vorba despre relatii si casnicie. Vrem ca dragostea sa vina instant, sa dureze o viata, dar fara niciun efort. Intreg conceptul promovat si ridicat in slavi de societatea consumerista "ca doar binele tau conteaza, tu esti pe primul plan" a luat locul conceptului pe care ni-l spuneau bunicii:"in momentul in care iubesti pe primul loc se afla sufletul tau pereche". Renuntam la iubire la fel de usor cum renuntam la o pereche de sosete uzate crezand ca o vom putea inlocui in cel mai rapid timp. Oricat am incerca sa ne pacalim ca vom uita totul, orice iubire ramane gravata in felul nostru de a fi. Odata ce ai iubit cu adevarat pe cineva o parte din acel cineva va ramane amprentat in ADN-ul propriu. Definitia iubirii nu s-a schimbat, dar felul in care o traim noi da. Daca nu ne alertam si nu ne facem timp sa reevaluam ceea ce simtim, riscam sa pierdem iubirea. Nimic nu poate dainui la infinit daca nu primeste atentia si ingrijirea necesara. Daca nu stiti exact cum e sa iubiti poate e timpul sa va puneti la o cana de ceai impreuna cu bunicii sau cu parintii si sa ii puneti sa va povesteasca despre povestea lor de iubire. Veti fi uimiti cat de multe s-au schimbat, dar in acelasi timp veti fi uimiti sa descoperiti cat de putin efort trebuie sa depuneti ca sa recuperati ceea ce am pierdut. Sa ne luam zilnic timpul necesar in care abandonam criza si sa ne concentram pe ceea ce simtim, sa ne concetram sa salvam iubirea. Daca nu facem asta criza o sa ne faca sa ne pierdem propria identitate, nu doar banii si locul de munca.Iubirea inca exista"Nu s-a schimbat definitia iubirii, ne-am canibalizat noi si definim iubirea ca fiind un schimb: ma casatoresc cu tine ca ma duci la mall si sa-mi dai bani de shopping, ma insor cu tine daca imi da tatal tau o functie nenorocita. Iubirea exista. Uite stiu pe cineva care are o relatie cu o tipa de 3 ani de zile, s-au casatorit anul trecut, asteapta si un copil si se iubesc ca-n prima zi chiar daca au necazuri garla pe cap. Nu uita sa-si faca o Sarbatoare de Dragoste din fiecare zi si fiecare clipa", este de parere Stefan."Definitia iubirii nu s-a schimbat, ci doar modul in care se manifesta ea. In zilele noastre poti sa vorbesti de iubire si daca iubitul se hotaraste sa faca el de mancare pentru ca tu ai ajuns acasa la 3 ore dupa el, si nu doar sa iti aduca o floare", spune si Elena."Definitia iubirii nu s-a schimbat, s-au schimbat timpurile. Atat. Iubim la fel cum au iubit mamele noastre sau bunicile noastre. Singura diferenta este ca lucrurile se consuma mult mai repede si fiind intr-o criza continua de timp povestile de iubire se deterioreaza mai repede pentru ca nu mai acordam la fel de multa atentie vietii personale, familiei si avem tot mai multe probleme de comunicare cu ceilalti. Desigur ca astea sunt generalitati, exista si oameni ale caror povesti de iubire rezista in timp, secretul il stiu doar ei", mai spune si Anca.

luni, 9 februarie 2009

Shopperitele adevarate stiu de ce

Femeile in general au o pasiune comuna: shoppingul. Si asta are diferite ramuri, de la pantofi pana la posete, dresuri, accesorii si multe altele. E mai rau cand esti pasionata de mai multe si mai grav cand esti pasionata de toate. Oricum astept sa fac si eu o poza ca asta cand voi avea toti pantofii de rigoare sa ii expun. Pana atunci poza de blogshoes mi se pare mai mult decat reprezentativa.

miercuri, 4 februarie 2009

Toata lumea poarta masca

Sa nu crezi prea multe pentru ca mastile sunt principalul accesoriu al oamenilor din ziua de azi!

duminică, 1 februarie 2009

Pentru toti cei care cred ca sunt mai buni decat restul


As vrea sa pot sa raspund tuturor persoanelor care ma cred o insensibila si au impresia ca sunt o stana de piatra cand scriu stiri despre violuri sau alt gen de violenta. As vrea sa le spun ca faptul ca ma injura pe mine, cea care scrie despre mizeriile astea, nu ii face cu absolut nimic mai buni sau mai empatici cu ceea ce s-a intamplat. As vrea sa le scriu personal si sa le spun ca nu le-as dori sa viseze noaptea stirile cu violente pe care le scriu peste zi. Oare ei chiar cred ca mie nu mi-ar face placere sa scriu doar lucruri bune? Desi de cele mai multe ori ca jurnalist incerci sa nu te implici in ceea ce scrii deoarece cabinetele de psihoterapie ar fi pline la refuz de noi. Nu este vina noastra pentru ca altii au uitat ca exista un Dumnezeu, dragoste, bunatate, respect si valori. Nu este vina mea ca lumea e cu dosul in sus. E vina voastra, a celor care credeti ca eu nu simt nimic din ceea ce scriu si ma injurati pentru asta. Mai bine ati incerca sa va scoateti barna din ochi si sa ma lasati pe mine cu paiul meu in pace. As vrea sa pot sa le raspund, dar nu pot!

vineri, 30 ianuarie 2009

Nimeni si nimic nu poate sa imi fure...


Vreau sa cred ca undeva in subconstientul unei fiinte se ascunde ceva atat de adanc incat nicio sedinte terapeutica nu poate sa scoata la suprafata, ceva de nu s-a studiat pana acum si sa intreaca cu mult conceptul de genialitate. Pana la urma urmei talentul se defineste prin ceea ce esti si nu prin ceea ce incerci sa devi doar de dragul celor din jur. Placerea de a face ceva se naste din faptul ca te reinventezi in fiecare zi ca sa poti sa mergi mai departe. Indiferent de munca pe care o faci iti dai seama ca si cifrele se schimba de la o factura la alta daca tu vrei sa vezi asta. Nimic nu se poate compara cu placerea de a vrea sa fii tu insuti, indiferent de natura imprejurarilor prin care treci. Si pana la urma urmei nu trebuie sa ne judecam faptele si gandurile pentru ca viata e facuta sa o traiesti acum. Uneori strategiile pe termen lung iti alimenteaza temerile si iti taie din elanul pe care ti-l construiesti in fiecare minut, sau viceversa. Doar gandul ca poti sa te plimbi cu picioarele goale prin apa unui rau de munte vara iti poate spune ca tu simti asta diferit fata de restul. Fiecare scop in sine ascunde un ideal care nu poate fi depasit de niciun scenariu murdar. Realitatea ca tot mai multi oameni cu adevarat negri traiesc in jurul meu ma face doar sa vreau sa ma refugiez in realitatea mea si simpla nevoie de am cumpara ceva. Pana si zilele ploioase isi au rostul lor pentru ca te face sa iti doresti sa traiesti ca sa prinzi o zi cu soare in care sa razi si sa te bucuri. Altfel nu ai realiza importanta lor asa cum altii nu realizeaza ca banii sunt un concept pe care il poti trata exact asa cum vrei tu. Nici lipsa nici prezenta lor nu te pot impiedica sa fii o persoana creativa care stie ce vrea, cum, cand unde si de ce vrea ceva. Nu o sa imi las aripile sa mi se franga doar pentru simplul fapt ca altii si le-au frant pe-ale lor. Am dreptul sa cred ca pot sa zbor daca asta vreau si nimeni si nimic nu poate sa imi ia asta.